Poemul ei tacut

Poemul ei tăcut


Se aruncă-n goluri seci,
Al meu surîs prins in ispită
Vietii mele care treci,
În abis şi în risipă.

Tristă veşnicia morţii e
Şi al vieţii sens neînteles,pierdut
Cufundat în glasuri sumbre
Poemul ei tăcut.

Se strecoară printre buzele-mi de lut
Un scrâncet trist,mut
Din ochi încep să izvorască
Lacrimi din lutu-mi greu,pierdut în ceaţă.